Disciplina copilului: între reguli, tactici și răbdare - abordarea educației pozitive | Comentarii articol
21/6/2018
Comenteaza / Pune o intrebare
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️
Subiecte tratate:
Tema:
Ultimile 21 comentarii
eu cand eram copil eram foarte rea ma tavaleam e jos tipam urlam, nu stiu exact de ce.Avem cosmaruri noaptea.Parintii meu m au baut...si de la 3 -4 ani pana pe la 8 ani am avut cosmaruri..nu sunt de acord cu violenta.Eu cred ca viitoare mamica ca ar trebui sa fim mai atente la motivele pe care copilul reactioneaza asa si ce putem face nu repede bataia sau alte metode gen descantece ...etc eu cred ca daca ai rabdare ii explici frumos il pedepsesti si ii arati ca nu este bine ce face se va linisti.Eu ma rog de acum pentru bebelusul meu sa fie sanatos , ascultator si il voi invata sa se roage .Unde locuiesc am posibilitatea duminica cat stau si ascult predica, copilul meu sa beneficieze de invataturi crestine pentru varsta lui impreuna cu alti copii.
IMI cer scuze,Dar nu mi pot stapani indignarea.vad parinti aici,lasandu Si parerile Si sunt stupefiata.oameni buni,aveti copii Si ma asteptam Sa fiti realisti.nu toti copiii se linistesc de la o palma la fundulet,asa ca nu spune draga Mona ca palma aia a facut din copilul tau un ingetas.baietelul meu de 3 ani nu se linisteste ca prin minune cand Il"altoiesc".nu functioneaza cu toti copiii.nici vorba Buna nu functioneaza.pur Si simply Este ca el sau deloc.daca Las baiatul Sa se tavaleasca,nu se linisteste ca prin minune,ba chiar ajunge la extrem.Mi a placut intrebarea cristinei"eu ca mama,ce fac cand nu Mai pot"? Acasa aceasta intrebare reda realitatea,nu parintii care Ai impresia ca le stiu PE toate,insa de fapt au fost binecuvantati cu nist copii usor de controlat. Haideti Sa fim realisti!suntem.iprocriti daca spunemnca educatia incepe din ziua nasterii.cine Isi educa copiii sa urle. Sa tipe,Sa zbiere,Sa loveasca s.a.m.d?nimeni!Dar ei totusi o fac!
pt popa cristina: cand nu mai poti, roaga-l pe tata sa te ajute. sotia mea asa face si functioneaza :). e greu sa fiti amandoi atat de stresati/obositi in acelasi timp. eu muncesc 10-12 ore/zi, dar sunt capabil sa ii aloc copilului 3-4 ore cu un calm de care nimeni nu ma credea capabil. chiar cu cea mai mare placere. Baiatul meu are 2,5 ani si imi este cel mai bun prieten. Iar daca pic nervos si nu ma simt in stare, o rog pe sotia mea sa se ocupe 2 ore, ma odihnesc si o luam de la capat.
Este perfect redat in articol intradevar, dar cand ai doi mici si esti mamica singura cu doi (la diferenta de varsta de un an) lucrurile se complica, pt ca nu ai cum sa i faci educatie la unul pt ca intre timp celalt umbla si agata alceva si tot asa. In majoritatea articolelor se trateaza cazul unui copil, prea putine am citit din cele cu doi copii mici in care sa fim sfatuite de experti ce facem cand urla doi, sincron,dar din motive total diferite.
Educatia copilului incepe din prima zi. La fel si cea a parintelui. Nu e ceva pe care putem amana pana la sapte ani sau care putem lasa pe seama bunicilor. Nu e o experienta unidirectionala - parinte > copil. Regulile
sint de acord cu ceea ce scrieti in articol.Totul pleaca de la consecventa.Copii sint cei mai mari profitori.Am o ne potica de 5 ani, care o bate pe mama-sa, o obliga sa o care in brate, plange cand nu i se cumpara ce vrea.Cum mama-sa nu e cu ea, se schimba totul.Pe mine ma stied e vrajitoare.Plec unde cu ea, ii spun care sint regulile de drum, ca nu o pot lua in brate ca ma doare spatele, etc... de cateva ori m-am intors cu ea acasa in 5 min ca facea mofturi.Asa ca acum cind iesim impreuna e un inger de copil... si culmea, vrajitoare, vrajitaore, dar tare mai trage la mine si la plimbarile cu mine,desi are asa de multe interdictii.Consider ca a fi parinte e o arta, si fiecare cu rabdare o invatam.
Acest articol este foarte bun intradevar este asa cum ne scrieti si recunosc de de fiecare data ca eu sunt devina in educatia fetelor mele dar de multe ori nu mai am rabdare sa mai explic.Mi-as dori ca cineva,un psiholog sau un doctor sa ne raspunda noua mamelor la cateva intrebari despre educatia copiilor nostrii.As dori sa stiu ce sa fac si eu ca mama cand nu mai POT?Va multumesc
Foarte frumos formulat articolul si destul de realist ,dar ce faci cu un copil hiperactiv in varsta de 1 an si 8 luni la care i se dau explicatii in toate felurile posibile ,dar tot ce vrea el face ?
Articolul e bun, putem invata de la fiecare cate ceva, dar nu cred ca e valabil in toate situatiile.Nu poti sa educi pe toata lumea intr-un singur mod, poti adapta acestea la educatia copilului, dar trebuie sa tinem cont si de temperamentul lui, de personalitate si sa incercam sa-i oferim o educatie cat mai apropiata de ceea ce se numeste
Mi-a placut articolul,chiar am un nepotel care face la fel.Am sa pun in aplicare ce am citit!
de ce toata lumea se fereste sa recunoasca ca in momentul in care nu reusesti sa te intelegi cu copilul tau sau face ceva ce poate chiar sa-i puna viata in pericol - pui mana pe nuielusa sau ii dau doua la fundulet. cate mamici pot spune ca in momentele de criza nu i-au dat o palma la fundulet copilului? binenteles ca nu sunt de acord cu bataia - respectiv palme peste fata, peste cap sau alte corectii care pot sa-i faca rau copilului. dar nu-mi spuneti ca si cel mai bun psiholog nu-si admonesteaza copilul asa. eu am o fetita de trei ani, care are o personalitate foarte puternica, dar cu care ma pot intelege si care e tare cuminte - atat cat e de cuminte un copil de trei ani. dar niciodata nu i-am permis sa se tranteasca pe jos - indiferent ca eram acasa sau in oras, sau sa-i permit sa dea in cineva.....si atunci cand nu reuseam sa ma inteleg cu ea - o palma peste fundulet sau un betigas peste manute o faceau sa inteleaga ca totul are o limita
nu inteleg de ce in societatea romaneasca e atat de importanta oamenilor de pe strada.... daca faci promisiuni si nu le vei respecta, increderea copilului in tine va disparea, mai mult de atat nu va intelege faptul ca comportamentul lui este gresit... situatia nu este aceeasi la un an jumatate si la trei ani...eu l-am lasat pe fiul meu sa se tavaleasca, sa urle, sa tipe...apoi a obosit si nu s-a mai intamplat sa reactioneze la fel..mesajul meu a ajuns deci la el...
Parerea mea este ca rabdarea fata de propriul copil e cea mai importanta.In cazul meu, fetita mea de 8 ani are noroc, deoarece de fiecare data incerc sa-i demonstrez cum ar fi daca nu am fi disciplinati,sa-i arat repercursiunile pe care le-ar avea la scoala daca ar uita sa faca ceva din neatentie.Metoda cea mai buna e sa-i trezesc constiinta nativa si sa i-o dezvolt continuu.Parintii au un rol hotarator asupra copiilor lor.Astept si alte pareri interesante.
Draga Carmen Si eu am aceiasi problema cu baietelul meu de 5 ani.In fiecare zi se plinge ori d-na educatoare ori vreun parinte ca i-a batut copilul,i-a rupt ochelarii i-a varsat supa sau apa de la pictura pe pantaloni.In parc tot asa numai el trebuie sa se dea la leagan sau tobogan,daca se apropie un copil il loveste sai il scuipa.Daca il cert riposteaza.Asa ca nu esti singura mamica care ii este rusine sa mearga in parc,in vizita la rude sau sa asteptam la vreo coada la ceva. In acest moment facem terapie la psihiatru.Asa ca te sfatuiesc sa ie-i masuri de pe acum ca sa nu ai probleme mai tirziu. Daca vrei sa mai stam de vorba imi poti scrie la adresa de mail de mai sus. Te pup,Ghiulya!
Articolul nu este rau, insa este plin de rgeseli de ortografie impardonabile. Nu ar trebui sa mai permiteti intrarea pe site a unui articol fara a-l verifica bine inainte, caci va faceti de rusine.
Scrie un comentariu